Papusele portelan DeAgostini in rochii de epoca

Marguerite Gautier:

Anul este 1847. Eroina principala este Marguerite, o curtezana in Parisul romantic al intalnirilor amoroase care de cele mai multe ori se petreceau la teatre, baluri, casinouri, unde cuvantul de ordine era “discretie”, iar miza o reprezenta chiar dragostea.

In acest decor Marguerite se indragosteste nebuneste de un tanar: Armand Duval. In momentul in care tatal lui Armand o implora sa nu se marite cu fiul sau,pentru ca avea sa-i distruga orice sansa de cariera si pozitie avantajoasa in societate, ea se conformeaza rugamintilor si isi paraseste iubitul. Cu toate acestea, in momentul in care saracia si boala sunt pe cale sa o rapuna, Marguerite descopera ca Armand inca o mai iubeste…

O poveste de dragoste care se spune ca l-a inspirat pe Verdi sa scrie fenomenala "Traviata", in care rolul principal ii revine legendei ecranului: Greta Garbo.

Daisy Miller :


Cybill Shepherd este fantastica in rolul lui “Daisy Miller”, o femeie care a facut intotdeuana ce-a poftit si care rareori a incercat sa multumeasca si pe altcineva. “Daisy Miler” este o adapatre cinematografica a clasicului roman al lui Henry James despre o americanca expatriata care traieste in Europa impreuna cu mama si cu fratele ei mai mic. Daisy esteo femeie independenta si cu mult inaintea timpului sau scandalizand prin comportamentul sau inalta societate victoriana a anilor 1878.

Millie Theale:


Ecranizare a romanului cu acelasi nume semnat de scriitorul Henry James. Londra inceputului de secol. Dupa moartea mamei sale, Kate Croy sta in casa unei matusi, preocupata sa-i asigure nepoatei un viitor linistit printr-o casatorie cu un om bogat. Dar Kate este indragostita de Merton, un jurnalist sarac. Obligata sa aleaga intre iubire si o viata lipsita de griji, Kate va gasi o cale de iesire neobisnuita. Millie, prietena ei cea bogata, este foarte bolnava. In timpul unei calatorii la Venetia, se indragosteste, la randul ei, de Merton. In diabolicele sale planuri, Kate spera ca Millie si Merton sa se casatoreasca, iar odata cu apropiata moarte a prietenei sale, iubitul ei sa devina liber si bogat..

Bette-Adeline:


Bette este o spumoasa comedie despre dragoste, razbunare, scandaluri, bani, revolutie, crime pasionale si, mai ales, socante jocuri ale mintii. Chiar daca actiunea se desfasoara la jumatatea secolului XIX, cu greu se poate spune ca subiectul este lipsit de actualitate.
Familia Hulot este o familie aristocratica in care o serie de infidelitati, putin ghinion in afaceri si, bineinteles, o multime de intrigi vor declansa o mica explozie sociala.
Verisoara Bette (Jessica Lange) este o femeie misterioasa si cam cinica. Mereu ridiculizata, nu a reusit sa se marite, traind mereu in umbra surorii ei mai frumoase si mult mai iubite, Adeline (Geraldine Chaplin).
La moartea acesteia insa, Bette spera ca va reusi sa ii ia locul, devenind prima doamna in casa Hulot. Ghinionul ei insa nu inceteaza. In loc sa o ceara de nevasta, Hector Hulot (Hugh Laurie) ii propune sa devina guvernanta fiicei sale, Hortense (Kellz Macdonald). Insultata, Bette refuza si hotaraste sa se intoarca intr-un Paris ce se afla in fierbere, anuntand apropiata revolutie.
Aici il cunoaste pe sarmantul Wenceslas (Aden Young), un tanar si foarte sarmant sculptor, care insa cam face foamea. Sperand sa aiba parte de recunostinta acestuia, Bette il salveaza si il incurajeaza sa continue sa lucreze. Insa, spre disperarea ei, Wenceslas face cunostinta cu Hortense, care se hotaraste sa se marite cu el. Si chiar o face, fara sa-si dea seama cat de tare va complica itele intregii povesti. Caci va fi nevoita sa duca o viata dubla, trecand drept costumiera la un teatru parizian la care joaca o celebritate a vremii, Jenny Cadine (Elisabeth Shue).
Bette insa nu se va lasa infranta atat de usor si se va hotari sa nu lase tradarea nepedepsita. O convinge pe foarte frumoasa Jenny Cadine sa il seduca pe Wenceslas, declansand astfel – cu o diavoleasca ingeniozitate – un intreg lant de semnale gresit intelese si afectiuni prost directionate in care se vor vedea prinsi toti cei implicati in intreaga poveste. Bineinteles, toti, mai putin verisoara Bette...

Charlotte Stant:



In Cupa de aur sunt patru oameni buni, dar in care se afla deopotriva patru oameni rai.
Vazuti de departe par toti niste pacatosi. Vazuti de aproape, nu mai suntem atat de siguri. Ficare pare sa aiba dreptatea lui. Filmul este adaptarea dupa romanul omonim al lui Henry James.

Nick Nolte este Adam Verver, un bogatas american care locuieste cu fiica lui Maggie (Kate Beckinsale) in Anglia. In calatoriile lor de cumparaturi prin Europa (Adam isi propusese sa-si deschida propriul muzeu cu comorile adunate de-a lungul timpului), cei doi se intalnesc cu petitoarea versata Fanny Assingham (Angelica Huston) care se straduieste din rasputeri s-o casatoreasca pe inocenta Maggie cu Printul Amerigo (Jeremy Northam), personaj nobil si fermecator, dar fara avere. Nici Adam nu este uitat. Versatila Fanny, o americanca scapatata care adora sa incurce si sa dezlege itele sociale, i-o arunca in brate lui Verver pe eleganta Charlotte (Uma Thurman), buna prietena a lui Maggie. Ceea ce nimeni nu bagase de seama (in afara de Fanny, desigur) este ca Charlotte si Amerigo sunt amanti de multa vreme dar, saraci amandoi, intra in familia Verver pentru a-si rotunji veniturile. La drept vorbind, printul este investitie buna pentru familia Verver. Cuceritor si plin de sarm, el a fermecat-o pe Maggie, in plus, in schimbul refacerii financiare, promite un titlu nobilar pentru nepotul lui Adam. Sunt cei doi necinstiti? Nici Charlotte, nici Printul nu dispuneau de bani si cum vremurile sunt pe la 1903, nu poti spera la marea lovitura. In plus, se atasaza fiecare de sotul sau, promitandu-si unul altuia sa nu le insele asteptarile. Sau tatal si fiica sunt necinstiti? Ea se casatoreste ca sa-i faca lui pe plac, el se casatoreste ca sa-i faca ei pe plac.
Curand cele doua cupluri intra intr-o rutina care este pe plac lui Maggie si dlui Verver, dar displace profund celorlati doi. Tatal si fiica petrec prea mult timp impreuna, iar partenerii lor par sa aiba cel mult un rol decorativ. Charlotte pare sa sufere cel mai tare si il urmareste cu insitenta pe Amerigo, care incearca din rasputeri sa ii reziste.

Ce este cupa de aur? Era darul perfect ales de Charlotte pentru Maggie, intr-o zi in care merge cu Amerigo la cumparaturi, intamplare care mai tarziu declanseaza deznodamantul. In plus, perfectiunea cupei ascunde o fisura, ca si legaturile dintre cei patru.


Emma Woodhouse:


O frumoasa poveste de dragoste, ecranizata dupa cartea celebrei Jane Austen. Emma Woodhouse (Kate Beckinsale) are un simt rigid al proprietatii cand vine vorba de aliantele matrimoniale. Din nefericire, se ofera sa faca pe petitoarea pentru prietena ei, Harriet, dar nu face altceva decat sa o raneasca. Datorita cuvintelor aspre si usturatoare ale domnului Knightley (Mark Strong) si a doamnei Elton, atitudinea Emmei incepe sa se mai domoleasca...

Mathilde de la Mole:



Despre ,,Rosu si negru” se poate spune ca este un roman de fictiune istorica. Aceasta inseamna ca cineva s-a gandit sa inventeze o poveste care este plasata intr-un moment foarte exact al istoriei, si ca pe tot parcursul desfasurarii actiunii vom intalni numeroase referiri la acel moment, la cauzele si efectele anumitor intamplari, si nu in ultimul rand la societatea acelui moment.

Romanul de fata isi anunta apartenenta la acest gen literar inca din subtitlu: ,,o cronica a anului 1830″. A anului 1830, pentru ca in luna iulie a acelui an a avut loc Revolutia care a instaurat monarhia constitutionala, si care a marcat revenirea la valorile ,,napoleoniene”, prabusind astfel Restauratia dinastiei Bourbon.. Ce ar mai fi de mentionat in introducere este faptul ca Stendhal a fost un sustinator al lui Napoleon la fel de aprig ca si personajul principal al cartii sale.

Actiunea nu este complicata si poate fi urmarita cu usurinta. Ba chiar s-ar putea sa va distreze gandurile si problemele pe care si le face Julien Sorel, personajul principal, si care sunt descrise amanuntit, aproape ca intr-un roman psihologic.
Julien este fiul unui tamplar dintr-un orasel din Franta care viseaza la o cariera militara si sa fie important, ca si eroul sau, Napoleon. Dar cum singurul mod de a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura este momentul in care primarul orasului, Dl de Rênal il angajeaza pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe sotia primarului, Dna de Rênal, in privinta careia ajunge la concluzia ca este de datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mandria bravului erou romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de Rênal il accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie zvonurile. Dna de Rênal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris.

Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna” inca de la inceput din cauza originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului sa se indragosteasca de el, si chiar o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii urmeaza. Totul ar fi fost bine daca Dna de Rênal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului in care sa ii spuna ca noul nobil este de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o impusca pe fosta lui amanta; acesta nu moare, dar tanarul este totusi condamnat la moarte.
Nu am sa va spun daca acesta moare sau nu in final. Pana la urma este important numai pentru actiunea in sine.

Ce subliniaza Stendhal este ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau negrului Bisericii. In acelasi fel si societatea, in special aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata Restauratia. Si pana la urma, viata este un lung sir de alegeri, care iti dicteaza reusitele, sau, si mai grav, esecurile, nu?

Gwendolen:



Anglia anilor 1890. Doi tineri, la inceput buni prieteni, Jack Worthing si Algernon Moncrieff, folosesc acelasi pseudonim – Ernest, in scopuri diferite. Primul vrea sa-si ascunda de lume si de rudele prea curioase escapadele tineresti mai ales ca se va casatori cu o frumoasa tanara, pazita insa cu strasnicie de mama ei.

Cel de-al doilea, Algernon, pentru ca vrea sa se insoare cu o frumoasa provinciala, pentru a-si rezolva problemele financiare. Sosit in oraselul unde locuia fata, Algernon descopera ca logodnica lui locuieste in casa prietenului sau Jack, iar acesta este tutorele ei. Din buni prieteni, cei doi barbati vor deveni dusmani.

Margaret Schlegel :



Desi este coproductie americano-engleza, acest film de cinci stele este britanic prin excelenta. Realizat cu un buget modest, a spulberat toate superproductiile in 1992 avand incasari de aproape 26 de milioane de dolari. In prim plan este Emma Thompson, cea mai buna actrita intr-un rol principal in acel an, o femeie de conditie sociala medie care produce un adevarat cutremur in rigida aristocratie edwardiana de la inceputul secolului trecut. Ea mosteneste cea mai mare parte din averea bancara si proprietatile lui Ruth Wilcox (Vanessa Redgrave) o femeie din inalta societate, pe care si-a facut-o prietena total dezinteresata de banii ei.

Aparitia acestei femei in casta bogatilor se va lasa cu urmari dintre cele mai imprevizibile, unele dintre ele cumplite. Ea va reusi sa rastoarne principiile conservatoare ale unei lumii care-si vede iluzia nemuririi destramandu-se. O lume in care, pana sa apara ea, iubirea trebuia sa se supuna prejudecatilor.

Partenerul Emmei Thompson este Sir Anthony Hopkins, care-si demonstreaza talentul urias in rolul unui industrias la inceput rece si dur. Helena Bonham Carter are de asemenea o prestatie remarcabila, iar toti actorii stapanesc magistral incantatorul accent britanic.

Miss Erlynne:



Actiunea filmului are loc in anii '30, pe frumoasele tarmuri ale rivierei italiene. Scenariul acestei comedii romantice, eleganta si inteligenta, este bazat pe clasica piesa de teatru scrisa de Oscar Wilde "Lady Windermere's Fan".

Ramasa fara nici un ban dupa o relatie nereusita, seducatoarea Mrs. Erlynne (Helen Hunt), barfita de multi ca o femeie cu reputatie indoielnica, paraseste New York-ul si ajunge pe coasta Amalfi, unde spera sa-si gaseasca un nou "protector" printre aristocratii veniti aici in vacanta. Barfele otravite starnite de sosirea ei nu sunt suficiente pentru a-l impiedica pe jovialul si generosul Lord Augustus (Tom Wilkinson) sa se indragosteasca de Mrs. Erlynne.

Dar ea a pus deja ochii pe casatoritul Robert Windermere (Mark Umbers), un tanar si bogat american, ce cade rapid in mrejele seductiei. Sotia fidela a lui Windermere, Meg (Scarlett Johansson), este si ea distrasa de flirtul Lordului Darlington (Stephen Campbell Moore), un playboy notoriu. Dar cand Meg afla de aventura sotului ei, ea apeleaza la masuri drastice, cu efecte neasteptate pentru toti cei implicati.

Filmul este un omagiu adus legendarului spirit si intelepciunii lui Oscar Wilde, in regia lui Mike Barker, dupa un scenariu de Howard Himelstein.

Lady Windermere:



Oscar Wilde-Povestea se refera la Lady Windermere care descopera ca sotul ei are o aventura cu alta femeie.Ea il confrunta pe barbatul ei dar acesta invita in schimb alta femeie, Mrs Erlynne la al ei bal.Suparata pe sotul sau, aceasta il paraseste pentru alt amant.Dupa ce descopara ce s-a intamplat, Mrs Erlynne o urmareste pe Lady Windermere si incearca sa o convinga sa se intoarca la sotul ei, punandu-se intr-o pozitie compromitatoare.Ea isi sacrifica reputatia pentru a-i salva acesteia casnicia.


Kate Croy:


Ecranizare a romanului cu acelasi nume semnat de scriitorul Henry James. Londra inceputului de secol. Dupa moartea mamei sale, Kate Croy sta in casa unei matusi, preocupata sa-i asigure nepoatei un viitor linistit printr-o casatorie cu un om bogat. Dar Kate este indragostita de Merton, un jurnalist sarac. Obligata sa aleaga intre iubire si o viata lipsita de griji, Kate va gasi o cale de iesire neobisnuita. Millie, prietena ei cea bogata, este foarte bolnava. In timpul unei calatorii la Venetia, se indragosteste, la randul ei, de Merton. In diabolicele sale planuri, Kate spera ca Millie si Merton sa se casatoreasca, iar odata cu apropiata moarte a prietenei sale, iubitul ei sa devina liber si bogat...

Sonia Simonovna:

Crimă și pedeapsă este un roman scris de autorul rus Fiodor Dostoevski, fiind publicat pentru prima dată în ziarul intitulat „Mesagerul rus”, apărând în 12 numere lunare ca mai târziu să fie publicat ca roman, fiind considerat una dintre cele mai cunoscute opere literare a tuturor timpurilor, cu influențe asupra romancierilor ce i-au urmat.

Romanul prezintă în prim plan drama lui Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea și jefuirea unei bătrâne cămătare, pentru a-și rezolva problemele financiare, dar și din dorința de a-și demonstra lui însuși că este îndreptățit să o facă.

Etalând unele simptome de grandomanie, Raskolnikov se considera o persoană înzestrată cu calități deosebite, asemenea lui Napoleon. Ca om exatraordinar, își simte justificată decizia de a ucide, încât nu se mai include în barierele morale ale oamenilor de rând. Cu toate acestea însă, imediat după săvârșirea crimei, protagonistul se îmbolnăvește și are remușcări cu privire la acțiunile lui. Romanul portretizează realizarea treptată a infracțiunii lui Raskolnikov și dorința lui crescândă de a se confesa. Mai mult, tânărul încercă să își protejeze sora, pe Dunia, de admiratorii acesteia, dar și dragostea lui neașteptată pentru o tânără prostituată, Sonia Marmeladova, în dorința crescândă de a scăpa de remușcări și a se mântui prin ispășire.Datorită faptului că Raskolnikov este protagonistul romanului, povestea este narată în majoritate din punctul său de vedere. Numele său derivă din cuvântul de origine rusă “raskolnik”, însemnând “divizat, schismatic”, fiind o alegere adecvată, din moment ce trăsătura sa fundamentală este sustragerea sa din societatea umană. Mândria și intelectualismul său îl conduc spre disprețuirea restului umanității, ca și cum ar dori să perpetueze specia. În contrast cu aceasta, el se crede parte integrantă a unui grup de “super-oameni” și că în acest mod poate încălca legile morale în scopul atingerii unui scop măreț, ca acela al binelui utilitarist. Cu toate acestea, vina care îl macină după uciderea Alionei Ivanovna și a Lisavetei și starea continuă de leșin pe care o are de fiecare dată când îi sunt menționate păcatele, servesc drept dovadă că el nu este făcut din aceeași materie ca și adevărații super-oameni, asemenea lui Napoleon.

Cu toate că a luat decizia să se confeseze pe tot parcursul romanului și să iși accepte condiția mediocră, el rămâne ferm convins de faptul că uciderea deținătoarei casei de amanet a fost justificată.

Ultima sa realizare, aceea că o iubește pe Sonia, este singura suficient de puternică pentru a depăși concepția sa despre lume. Relația lui Raskolnikov cu celelalte personaje contribuie foarte mult la punerea în lumină a personalității protagonistului și a auto-cunoașterii. Cu toate că ține la prietenul lui, Razumihin, la mama sa, Pulheria Alexandrovna și la Dunia, Raskolnikov este atât de prins în gândirea sa sceptică asupra lumii, încât este de multe ori lipsit de înțelegere pentru cei ce încearcă să îl ajute. El se atașează de Sonia, pe care încearcă să o asociaze cu încălcarea normelor sociale, dar nu reușește să înțeleagă că păcatul ei este diferit de al lui: în timp ce ea se sacrifică cu adevărat pentru binele celorlalți, el comite crime pentru binele propriu.

În final, în discuțiile lui cu Svidrigailov, bărbat care încercase s-o seducă pe Dunia, poziția lui Raskolnikov este pragmatică. Cu toate că îl disprețuiește pe cel din urmă din cauza depravării, pare a avea nevoie de ceva de la el - probabil schimbarea perspectivei din care este privită crima sa, dorindu-și să nu mai fie văzută ca un lucru atât de grav.

Tristana Garrido:


Tristana este o orfana adoptata de nobilul Don Lope Garrido. Don Lope se indragosteste de ea si o trateaza si ca o fiica si ca sotie de la varsta de 19 ani. Dar la varsta de 21 ani, ea isi descopera talentul pentru muzica, cere sa studieze muzica, arta altele cu care vrea sa devina independenta.Intalneste pe tanarul artist Horacio Diaz, se indragosteste si in cele din urma il paraseste pe nobil ca sa traiasca cu acesta.Cand se imobnaveste se intoarce la Don Felipe.Pierde un picior in urma problemelor de sanatate, ceea ce ii schimba viziunea asupra vietii.De aici, filmul nu mai respecta romanul.Lope mosteneste bani de la sora ei, Tristana se casatoreste pana la urma cu el pentru mostenire.


Anne Elliot:



La varsta de 19 ani, Anne Elliot se indragosteste de tanarul ofiter de marina Frederick Wentworth. Din pacate, familia ei nu-l considera drept o partida potrivita si o obliga sa rupa logodna. Opt ani mai tarziu, cand il reintalneste, Anne isi da seama ca n-a incetat sa-l iubeasca pe Wentworth, dar nu e sigura ca el a iertat-o.

Constance Chatterley:


In castelul familiei Chatterley, zilele trec monoton pentru Lady Chatterley, prinsa in viata de familie si stapanita de simtul datoriei. Totul se schimba odata cu venirea primaverii, cand il intalneste pe Oliver Mellors, paznicul domeniului. Astfel, ia nastere o poveste plina de pasiune, in urma careia Lady Constance isi redescopera sexualitatea si isi schimba perceptia despre viata si iubire.


Cecily Cardew:

Cecily Cardew - Nepoata batranului domncare l-a adoptat pe Jack cand era micut.Cecily este probabil cel mai realist personaj din piesa. Ca si Gwendolen este obsedata de numele Ernst, dar este chiar si mai intrigata de ideea de rautate. Aceasta idee, mai degraba decat numele acesta sonor o determina sa se indragosteasca de fratele lui Jack, Ernest si sa nascoceasca o intreaga romanta intre ei doi.

Naná:


Nana este o curtezană care domină toate, ea este într-adevăr victima a unei societăţi corupte. Nana este cu toti, dar nu aparţine nici unuia,lipsa ei de inhibitii si nuditatea cu care se afiseaza sala de muzică mascheaza vocea neplacuta si lipsa talentului artistic.

Emma Bovary:


Filmul contureaza portretul unei femei – Emma Bovary – sfasiate între un univers imaginar, idealizat, si realitatea mediocra în care îsi duce existenta.

Madame Bovary este simbolul decaderii morale eterne, al prabusirii umane si al simturilor dezlantuite. Frumoasa tanara care devine printr-o casatorie banala doamna Bovary traieste o existenta exaltata, cufundata în sine si în visele de mana a doua inspirate din carti de consum popular cu cavaleri si marchize.

Ea neaga realitatea, cautand iubirea zugravita în carti, chiar daca traieste langa un barbat anost care nu banuieste nimic din zbuciumul emotional care marcheaza existenta sotiei sale.

Iata si papusile din colectia mea:

Helen Schlegel :



Margaret Schlegel - Personajul principal al romanului, o tanara de 29 ani provenita din parinti de origine germana si engleza locuieste la Londra la inceput de secol XX.Sora lui Helen si Tibby, mai tarziu sotia lui Henry Wilcox Cu imaginatie si adepta relatiilor personale Margaret este reprezentativa pentru familia Schegel, care intruchipeaza aspectul intelectual idealistic al clasei superioare.
Henry Wilcox - Un om de afaceri din Londra. Casatorit cu Ruth Wilcox si mai apoi cu Margaret a prominent businessman in London. Married to Ruth Wilcox and later to Margaret. Reprezinta aspecul pragmatic, materialist al clasei superioare.
Helen Schlegel - Sora lui Margaret,o fată pasionata, zvăpăiata de 21 de ani care trăieşte pentru artă, literatură, şi "relaţiile umane." Ca si Margaret, Helen este o reprezentanta al familiei idealiste, Dar Helen, care este mai frumoasa decat Margaret, este, de asemenea, mult mai puţin cu picioarele pe pământ şi mult mai predispusa la comportament excesiv şi dramatic.

Condessa Olenska:


Edith Warton prezinta in "Varsta inocentei", roman publicat in 1920 si premiat cu premiul Pulitzer, o astfel de iubire pura, vazuta dintr-o dubla perspectiva.

Exotica contesa Ellen Olenska, eroina romanului, se indragosteste de Newland Archer, viitorul sot al verisoarei ei. Acesta incearca pe toate caile sa o cucereasca, dar se loveste in demersul sau atat de propria nehotare, ratand ocaziile favorabile pentru a fi cu ea, pe de o parte, cat si de aceasta iubire ideala a celuilalt, mai putin dornic de una obisnuita, pe de alta.

Americana de origine, casatorita cu un conte polonez, separata de acesta din cauza abuzurilor la care este supusa, precum si din pricina aventurilor contelui, eroina isi doreste sa traiasca o viata libera, dincolo de prejudecatile sociale ale vremurilor, fara constrangerea unui mariaj nefericit. Intentia ei este de a divorta, ceea ce nu prea multe femei ale inceputului de secol XX indrazneau sa faca.

Newland Archer se lasa manipulat si accepta sa se casatoreasca cu naiva si frumoasa May Welland, in ciuda pasiunii sale pentru contesa si in virtutea propriei dorinte de independenta - dorinta care pare sa interzica o legatura cu contesa Olenska - si sfarseste, in urma despartirii lor, fortat la a trai o iubire ideala.

El o pastreaza astfel in mintea sa pe contesa Olenska. Cand dupa multi ani iubirea lor pare posibila si are ocazia sa o revada, refuza sa faca asta, preferand sa conserve aceasta imagine construita in timp cu atata durere sufleteasca.

Este evident ca cele doua personaje se izbesc de o incompatibilitate majora a modului cum isi reprezinta fiecare in parte iubirea. Contesa Olenska, invocand argumentul moralitatii, traieste o iubire pura, punandu-l pe celalalt intr-o pozitie imposibila.

Fascinat, sedus si abandonat, simtindu-se tradat si umilit nu doar de catre contesa, cat mai ales de catre el insusi, Newland Archer isi va continua existenta osciland mare parte din viata intre dragoste si ura fata de cea care nu i-a cedat intr-un plan carnal, cu toate ca si-a exprimat vizibil reciprocitatea iubirii. Personajul transcende prin suferinta iubirea, capatand o cu totul alta viziune asupra ei.

Acest roman cu eroi excelent conturati de catre scriitoare vine atat in sprijinul tezei ca iubirea pura poate sa fie distructiva - cata vreme initiativa ei pare sa fie din partea altuia - cat si in a aceleia ca dimpotriva, poate fi suportata usor, atunci cand exista o inclinatie naturala spre o asemenea maniera de a simti.

Pepita Jiménez:


Pepita Jiménez, reflectă realitatea socială a unui anumit loc şi a unui anumit timp, Spania catolică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pepita Jiménez este un roman închinat dragostei, sentimentul celor doi tineri nefiind de factură liniară, ci unul sinuos, o trăire distilată prin filtrul orgoliului şi supusă unui minuţios examen de conştiinţă.



Elizabeth Bennet:



Ecranizarea romanului omonim al scriitoarei Jane Austin, pe tema prejudecatilor sociale ale secolului al XIX-lea si a mandriei care ii tine pe indragostiti departe unul de celalalt.

Pride and Prejudice este un mini-serial britanic de televiziune, de şase episoade (de 55 minute fiecare), fiind o adaptare a romanului omonim al scriitoarei Jane Austin.

Amplasat în Anglia începutului secolului al XIX-lea, Pride and Prejudice urmăreşte evoluţia familiei Domnului Bennet, în cadrul căreia sunt găsite nu mai puţin de cinci fete din care cel puţin una trebuie să se mărite bine pentru a putea scăpa de ameninţarea sărăciei. Cu personaje bine conturate, filmul evocă ceva din complexa societate engleză, insistându-se în special asupra păturii de mijloc din mediul rural.

Însă dincolo de analiza, ironică pe alocuri, a societăţii englezeşti, filmul se concentrează asupra câtorva personaje, aducând în prim plan dificultăţile pe care trebuie să le treacă acestea pentru ca relaţiile lor să îşi poată găsi fericita împlinire. Prejudecăţile unor personaje dintr-o categorie socială superioară, alături de mândria, inocentă totuşi, a altora face ca filmul să reprezinte una din cele mai agreabile şi sofisticate experienţe pe care le poate oferi televiziunea.

Catherine Sloper:



Ecranizare a romanului omonim al scriitorului englez Henry James. De cand s-a nascut, Catherine Sloper pare ca aduce doar necazuri, pentru ca mama ei a murit la nastere. Dintr-un copil timid, care isi iubeste si-si asculta tatal fara impotrivire, Catherine se va transforma intr-o tanara curajoasa si dornica de independenta, cand il va intalni pe frumosul, dar saracul Morris, cu care vrea sa se casatoreasca. Nu stie daca o iubeste cu adevarat, dar stie ca numai averea ei il poate ajuta. Pentru ca dr.Sloper, tatal fetei, se opune acestei casatorii, Morris o paraseste pe Catherine, desi ea este gata de orice sacrificiu. Tatal nu-si va ierta niciodata fiica, pentru ca a indraznit sa-l infrunte. Prin testamentul lasat dupa moarte, el nu-i lasa mostenire decat casa. Dar Catherine isi continua viata. Va putea sa-l urmeze pe Morris, cand acesta revine?

Fortunata:



Fortunata şi Jacinta (1886-1887), de Benito Pérez Galdós, este, ca opinia majoritară a criticii literare, cel mai bun roman al autorului, şi una dintre cele mai populare şi reprezentative opere realiste spaniole.

Personajul principal este Juanito Santa Cruz, care este un tanar de familie buna .Actiunea se petrece in vremea studentiei sale.El se indragosteste de Fortunata, o femeie saraca. Sfârşeşte prin a se plictisi de ea şi dispare din viaţa ei. Mama lui decide să se căsătorească cu el Jacinta,verisoara acestuia. În timpul lunii de miere tânărul povesteşte aventurile sale în mahalalele de la Madrid şi vorbeşte despre Fortunata.Timpul trece si Jacinta nu poate avea copii, iar Fortunata este de acord ca rivala sa,Jacinta sa creasca copilul facut de ea cu Juanito.

Fanny Price:


La vârsta de 10 ani, Fanny Price, o rudã sãracã, se duce sã locuiascã la
Mansfield Park, domeniul mãtuşii ei şi al soţului acesteia, Sir Thomas. Deşteaptã, silitoare, şi o scriitoare cu imaginaţie plinã de ironie, se imprieteneşte repede cu Edmund, fiul cel mai mic al lui Sir Thomas. Fanny devine în curând o femeie frumoasã şi cultã care atrage atenţia lui Henry Crawford, stãpânul domeniului apropiat. Sir Thomas încurajeazã aceastã relaţie, dar Fanny are voinţã proprie: înainte de a accepta sã se cãsãtoreascã cu el îl pune sã dovedeascã faptul cã e vrednic de iubirea ei. În timp ce Edmund o curteazã pe sora lui Henry, Fanny înţelege în ochii lui Henry ca ea este un trofeu, cã averea lui sir Thomas este alimentatã de sclavii exploataţi în „Lumea Nouã“ şi cã înainte de a lua viaţa în piept, trebuie sã-şi înfrâneze atât pornirile inimii, cât şi pe cele ale sclipitoarei sale ironii.

Jane Eyre:


Tanara Jane Eyre (Samantha Morton) a crescut intr-un orfelinat si orice caldura sufleteasca i-a fost refuzata. Ea accepta postul de guvernanta la Thornfield Hall, o mosie magnifica, unde stapan este Edward Rochester (Ciaran Hinds), un barbat impunator, inteligent si energic, de doua ori mai varstnic. Intre cei doi se infiripa o poveste de dragoste, ba chiar fac planuri de casatorie, desi frumoasa si bogata Blanche Ingram (Abigail Cruttenden) ar putea fi o pretendenta mai potrivita in comparatie cu uratica si saraca Jane Eyre.

Numai ca Rochester are deja o sotie, pe care o tine incuiata intr-un pavilion pentru ca este nebuna. Jane fuge, dar cateva saptamani mai tarziu o neagra presimtire o face sa revina la Thornfield Hall. Aici, conacul a ars din temelii, nefericita nebuna si-a pierdut viata in incendiu, iar iubitul ei a orbit. Abia acum Jane il poate iubi, il ajuta sa-si recapete vederea, pentru ca Edward este in sfarsit numai al ei...

Lucy Honeychurch:


Impresionanta poveste a doi tineri de origine engleza, care nu isi pot nega sentimentele si, in ciuda tuturor rezervelor impuse de rigiditatea secolului XIX, aleg sa traiasca o superba poveste de dragoste, in decorul romantic al Italiei.

Eugénie Grandet:


Profilul eroniei se contureaza in antiteza cu batrinul Grandet. Sensibila si discreta, Eugenia ascunde probabil o frumusete asupra careia scriitorul nu a zabovit, dar care transpare din atitudinile si sentimentele ei. In ciuda indiferentei pe care o manifesta tatal, pentru care tinara nu reprezinta nimic, decit in masura in care ii afecteaza averia, ea il iubeste si este mereu preocupata sa nu-i prilejuiasca vreo suparare, iar pentru mama sa, al carei tragic destin il urmeaza, nutreste o iubire profunda si statornica. Virtutiile eroniei sint insa dublate de o mare naivitate, ea fiind incapabila sa intuiasca ori sa accepte intentiile meschine ale tatalui sau.

Crescuta in privatiune, departe de orice confort, Eugenie nu percepe valoarea banului, care pentru ea nu are nici o semnificatie. De aceea renunta cu usurinta la banii ei in favoarea lui Charles, apoi se multumeste cu o renta de o suta de franci pe luna, pentru asi plati slujbele la biserica. Eroina este victima unei educatii pe care i-o impune o societate injusta, intruchipata de un tata tiran si egois. Deprinsa a se supune fara nici o revolta, ea devine prada usoara a lui Charls, pentru care placerile vietii si apoi bucuria bogatiei stau mai presus de orice sentiment.

Maggie Verver:

Nick Nolte este Adam Verver, un bogatas american care locuieste cu fiica lui Maggie (Kate Beckinsale) in Anglia. In calatoriile lor de cumparaturi prin Europa (Adam isi propusese sa-si deschida propriul muzeu cu comorile adunate de-a lungul timpului), cei doi se intalnesc cu petitoarea versata Fanny Assingham (Angelica Huston) care se straduieste din rasputeri s-o casatoreasca pe inocenta Maggie cu Printul Amerigo (Jeremy Northam), personaj nobil si fermecator, dar fara avere. Nici Adam nu este uitat. Versatila Fanny, o americanca scapatata care adora sa incurce si sa dezlege itele sociale, i-o arunca in brate lui Verver pe eleganta Charlotte (Uma Thurman), buna prietena a lui Maggie. Ceea ce nimeni nu bagase de seama (in afara de Fanny, desigur) este ca Charlotte si Amerigo sunt amanti de multa vreme dar, saraci amandoi, intra in familia Verver pentru a-si rotunji veniturile. La drept vorbind, printul este investitie buna pentru familia Verver. Cuceritor si plin de sarm, el a fermecat-o pe Maggie, in plus, in schimbul refacerii financiare, promite un titlu nobilar pentru nepotul lui Adam. Sunt cei doi necinstiti? Nici Charlotte, nici Printul nu dispuneau de bani si cum vremurile sunt pe la 1903, nu poti spera la marea lovitura. In plus, se atasaza fiecare de sotul sau, promitandu-si unul altuia sa nu le insele asteptarile. Sau tatal si fiica sunt necinstiti? Ea se casatoreste ca sa-i faca lui pe plac, el se casatoreste ca sa-i faca ei pe plac.
Curand cele doua cupluri intra intr-o rutina care este pe plac lui Maggie si dlui Verver, dar displace profund celorlati doi. Tatal si fiica petrec prea mult timp impreuna, iar partenerii lor par sa aiba cel mult un rol decorativ. Charlotte pare sa sufere cel mai tare si il urmareste cu insitenta pe Amerigo, care incearca din rasputeri sa ii reziste.

Verena Tarrant:


In Bostonul secolului al XIX-lea, Olive, o militanta feminista, incearca s-o atraga de partea cauzei sale pe Verena, tanara cu remarcabile calitati de orator. Totul merge bine, pana cand Verena se indragosteste de un avocat ce se opune vehement acestor idei de emancipare.

Jacinta Arnaíz:


Ana Karenina:

Intr-o lume a puterii si privilegiilor, o femeie indrazneste sa se supuna sentimentelor.
Celebrul roman al lui Tolstoi este ecranizat inca o data, in ceea ce a fost prima productie americana a acestui roman, filmata in intregime in Rusia.
Anna (Sophie Marceau) este casatorita cu Alexei (James Fox), dar din cauza faptului ca relatia lor este una nefericita, este clar ca nici unul din ei nu manifesta un entuziasm prea mare fata de ceea ce ar trebui sa fie casnicia lor. In timp ce se afla in vizita la fratele sau, Stiva (Danny Huston), care are si el propriile-i probleme legate de mariaj, Anna face cunostinta cu contele Vronsky (Sean Bean). Intre cei doi, ia nastere imediat o atractie reciproca, iar Vronsky isi paraseste amanta (Mia Kirshner), pentru a incerca sa o cucereasca pe Anna. Desi la inceput nesiguranta ii domina sentimentele, Anna abandoneaza curand precautia si se implica intr-o relatie pasionala cu Vronsky. Alexei, socat de indiscretia comisa de sotia sa si de faptul ca ea poarta copilul lui Vronsky, o obliga sa aleaga intre a se intoarce acasa, astfel putand sa pastreze copilul, sau sa ramana alaturi de amantul ei, dar sa renunte la copilul nenascut...
Un film de exceptie, al carui succes a fost garantat de romanul care a stat la baza, dar si de distributia de zile mari.

Elinor Dashwood:

Emma Thompson, Alan Rickman, Kate Winslet si Hugh Grant joaca în aceasta comedie romantica, fascinanta, care a intrat pe lista "Celor mai bune 10 filme" si a castigat Globul de Aur pentru "Cel mai bun film al anului" (Drama).

Inspirat dupa romanul clasic al lui Jane Austen, Sense and Sensibility, filmul este povestea surorilor Dashwood, sensibila Elinor (Thompson) si pasionata Marianne (Winslet), ale caror sanse de a se casatori par condamnate pentru totdeauna de brusca pierdere a averii familiei.

Rickman, Grant si Greg Wise apar si ei în distributie, în rolul petitorilor bine intentionati, prinsi în capcana între regulile stricte ale societatii si legile conflictuale ale dorintei.

Mabel Chiltern:



Sir Robert Chiltern este sotul perfect si gentlemanul desavarsit. Cel putin asa cred sofisticata lui sotie Gertrude si restul lumii. Insa intriganta doamna Cheveley cunoaste micul secret care pateaza trecutul lui Sir Robert, ba are si dovada scrisa. In schimbul pastrarii tacerii, ea ar dori sustinere intr-un proiect financiar. Sir Robert ii cere ajutorul bunului sau prieten, lordul Goring, burlac neserios, dar fost logodnic al profitoarei Cheveley. In hatisul de minciuni, santaje si mici ipocrizii, o intrebare isi vrea cu disperare raspunsul: Cum trebuie sa fie sotul ideal?

Ana Ozores:


“Pasiunea Anei Ozores este romanul unor ambitii ce se infrunta. Zilele cenusii ale Vetustei, viata ce se scurge aparent la fel, monoton, ca lungile luni de ploaie marunta ce cad an de an asupra fostului oras regal ascund marile pasiuni: ambitia, vanitatea, zgarcenia. Conflictul romanului este de fapt aceasta lupta surda si crancena ce se da intre trei ambitii: canonicul don Fermin De Pas, don Alvaro Mesia si dona Ana de Ozores de Quintanar. Paradoxal (si aici se cere sa subliniem in mod deosebit meritul autorului in construirea romanului), cele trei personaje principale au nevoie unul de celalalt”.

Nora Helmer:

A doll's house-"O adaptare reusita a clasicei piese a lui Ibsen si o partitura excelent sustinuta de Trevor Howard in regia plina de talent a lui Joseph Losey" - The Motion Picture Guide - 1985

Isabel Archer

Jane Campion, ce a regizat si filmul PIANUL, ne prezinta prin acest film, viziunea ei puternica si senzuala asupra excelentei nuvele despre libertate si seductie, scrisa de Henry James. Nicole Kidman joaca rolul lui Isabel Archer, o tanara independenta si plina de dorinte. Dar inocenta si incapatanarea ei nu se potrivesc cu planurile de manipulare ale viclenei ei prietene, Madame Merle (Barbara Hershey) si ale malitiosului Gilbert Osmond (John Malkovich).

Estella Havisham:

Inspirat de romanul omonim al lui Charles Dickens, Great Expectations urmareste transformarea unui baiat deosebit intr-un adevarat barbat, o transformare puternic marcata de cativa oameni pe care tanarul ii intalneste inca din primii ani de viata.

Finn Bell este un baietel de opt ani care traieste, impreuna cu sora sa Maggie si unchiul Joe intr-un mic orasel de coasta din Florida. Desi sunt foarte saraci, Finn se bucura de viata simpla pe care o duce. Lui ii place sa picteze si viseaza ca va deveni artist.
Maturizarea sa incepe insa brusc atunci cand Finn intalneste un detinut evadat care il forteaza sa-i fie de ajutor in incercarea de a scapa de urmaritori. Baiatul este trimis din cand in cand la domnisoara Nora Dinsmoor, cea mai bogata femeie din zona. Dinsmoor este o batrana cam tacanita care si-a pierdut mintile in urma cu 30 de ani, cand logodnicul ei nu a mai venit la altar. La resedinta batranei, Finn o cunoaste pe nepoata acesteia, Estella. La numai 11 ani, Estella cunoaste bine diferentele dintre clasele sociale. Pentru ea, Finn nu prezinta nici un interes. Totusi, in ciuda avertismentelor domnisoarei Dinsmoor, baiatul se indragosteste de Estella si incepe sa-si faca planuri de marire: sa picteze pentru bogatasi si, astfel, sa se poata bucura de libertatea lor si de dragostea sa. Visurile sale par sa devina realitate cand, peste ani, acum tanarul Finn primeste sprijinul unui binefacator misterios, nimeni altul decat detinutul pe care il ajutase sa acape.
Finn se afirma in viata artistica a New York-ului si pare ca o va castiga pe Estella. Dar surprizele, care nu sunt intotdeauna placute, nu s-au terminat pentru tanarul artist.
Prea increzator, el cade prada chiar prea marilor sale sperante...

Thérèse Raquin:

„În Therese Raquin am vrut să studiez temperamente, iar nu caractere. Aici e toată cartea. Am ales personaje complet dominate de nervii şi de sîngele lor, lipsite de liberul arbitru, tîrîte în fiecare act al vieţii lor de fatalitatea cărnii. Therese şi Laurent sînt nişte brute omeneşti, nimic mai mult. Am căutat să urmăresc pas cu pas în aceste brute hărţuirea surdă a patimilor, impulsurilor instinctului, detracările cerebrale survenite în urma unei crize nervoase. Iubirile celor doi eroi ai mei reprezintă satisfacerea unei nevoi fizice. Crima pe care o săvîrşesc este o consecinţă a adulterului lor [...], remuşcările lor reprezintă o simplă dezordine organică, o răzvrătire a sistemului nervos extrem de încordat. Sufletul este cu totul absent, o recunosc, pentru că aşa am vrut să fie [...]. Scopul pe care l-am urmărit înainte de toate a fost un scop ştiinţific [...]. Am arătat tulburările profunde ale unei firi sangvine în contact cu o fire nervoasă [...]. Fiecare capital este studiul unui caz curios de fiziologie [...]. Într-un cuvînt, n-am avut decît o dorinţă: să caut în ei animalul, să nu văd decît animalul [...] şi să notez, scrupulos, senzaţiile şi actele acestor fiinţe. Am făcut pur şi simplu pe două trupuri vii operaţia analitică pe care chirurgii o fac pe cadavre.”